Agricultura României a avut o evoluţie deloc constantă
în ultimii ani, cu bune şi rele, provocate mai ales de climă, dar şi de
consecinţele colaterale cum ar fi dăunătorii „activaţi” de condiţiile de
mediu, dar şi – evident – de subfinanţarea cronică a fermierului român.
În dorinţa de a-şi limita pagubele, agricultorul român este dispus să
recurgă chiar şi la soluţii radicale, una din acestea fiind organismele
modificate genetic, aşa-numitele OMG. În cazul de faţă este vorba despre
plante agricole care au fost alterate genetic pentru a rezista la
dăunători şi boli, sau pentru a absorbi mai uşor diverse pesticide care,
altfel, ar avea un efect redus.
Răspunsul este simplu: Pentru că aduc profit! Astfel, potrivit fostului ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, alimentele de bază ar putea fi cu până la 60% mai ieftine dacă plantele modificate genetic s-ar putea cultiva cu acceptul Uniunii Europene, iar fără biotehnologie nu va putea fi evitată scumpirea alimentelor, la nivel global.
„E vorba de oferirea unor cantităţi sporite de alimente. (…) La realizarea producţiilor cu aceste biotehnologii, preţurile sunt mai mici cu până la 60%”, a explicat Tabără într-un interviu acordat Realitatea TV. De altfel, Valeriu Tabără nu a făcut niciun secret din colaborarea sa cu americanii de la Monsanto, pionierii tehnologiilor de modificare genetică.
Evident, marii fermieri sunt primii adepţi ai OMG, pentru că ele presupun costuri mult mai mici decât ale plantelor crescute natural, producţiile sunt mai mari şi cantitatea de îngrăşăminte este mai mică.
Reflectând acest entuziasm de dată recentă, suprafaţa cultivată cu plante modificate genetic a crescut în 2010 cu 10 % la nivel mondial şi se estimează că 40 de ţări le vor cultiva până în 2015, pe o suprafaţă totală de 200 de milioane de hectare.
În prezent, 10 state au deja peste un milion de hectare de culturi modificate genetic, cea mai puternică prezenţă în acest top fiind SUA cu aproximativ 70 de milioane de hectare la nivelul anului 2011. De asemenea, americanii sunt şi cei mai fervenţi militanţi pentru plantele modificate genetic, fiind binecunoscută controversa pe această tema dintre Washington şi Uniunea Europeană, care a fost multă vreme reticentă şi de-abia acum se „deschide” către o aplicare pe scară largă a OMG. Astfel, sub impactul crizei şi în încercarea de a revitaliza economia europeană, autorităţile de la Bruxelles negociază un nou acord comercial cu SUA care, printre altele ar relaxa şi restricţiile privind OMG, oferindu-le fermierilor americani noi pieţe de desfacere.
Mai demult, în toiul scandalului Wikileaks, documente făcute publice cu această ocazie dezvăluiau în 2011 că Statele Unite au facut presiuni mari la Bruxelles pentru a permite intrarea OMG pe pieţele europene, unii ambasadori propunând chiar ca statele ce se opun să fie pedepsite.
Dar de unde oare vine această opoziţie la organismele modificate genetic? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să facem o scurtă incursiune în istoria agriculturii. Anumite forme de manipulare genetică se practică de milenii, de când ţăranii au produs şi selectat noi varietăţi de plante, însă respectând pământul şi legile naturii.
Hibridarea şi altoirea speciilor de plante cultivate, practicate „de când lumea” nu reprezintă nimic altceva decât o formă ecologică de manipulare genetică, însă prietenoasă cu mediul, cu plantele respective şi – în ultimă instanţă, cu organismul uman.
Problemele serioase au apărut în ultimele decenii, când laboratoarele au intervenit agresiv în bagajul genetic al plantelor agricole, provocând modificări cu efecte în cel mai bun caz necunoscute asupra consumatorilor, iar în cel mai rău caz absolut nocive.
Astfel, potrivit expertului nutriţionist Gheorghe Mencinicopschi, „inventăm viaţă, fără să ştim ce este ea de fapt”. „Un OMG este o nouă entitate vie, creată de om, o fiinţă care nu a existat în contextul natural al fiinţelor vii din biosfera pământului.” Noi fiind, ele nu au trecut testul timpului, iar efectele lor asupra organismului sunt încă puţin cunoscute.
Recent, au apărut studii care acuză anumite specii de plante modificate genetic că produc boli grave la om.
În 2011, asociaţia Agent Green, un ONG pentru protecţia mediului, a cerut interzicerea importului şi cultivării porumbului modificat genetic MON810, în urma unui studiu realizat de Universităţile din Rouen şi Caen care arătă că această specie – cultivată şi în România – prezintă semne de toxicitate pentru rinichi şi ficat, precum şi efecte nocive asupra inimii, glandelor suprarenale şi splinei pe animalele testate.
Un al doilea motiv îl reprezintă efectele imprevizibile asupra mediului pe care le poate avea o specie nouă. Astfel, potrivit Eco Ruralis, multe insecte care se hrănesc în mod natural cu dăunătorii plantelor de cultură pot muri atunci când consumă dăunători de pe plante modificate genetic.
Iar un al treilea motiv – mai puţin cunoscut – este de natură legală, deoarece firmele producătoare de OMG, cum sunt Monsanto, Dupont sau BASF, au impus drepturi de autor asupra seminţelor modificate genetic. Astfel au apărut deja situaţii în care aceste companii au acţionat în judecată fermieri ale căror culturi tradiţionale fuseseră „infestate” de seminţe „cu copyright” purtate de vânt. Mai mult chiar, odată ce recurg la seminţe modificate genetic, fermierii îşi pierd dreptul de a refolosi la culturile următoare seminţele obţinute din prima recoltă, şi vor trebui să cumpere seminţele în fiecare an de la companiile producătoare.
sursa: financiarul.ro
Dan Bărboi
De ce OMG? Şi de ce nu?
Răspunsul este simplu: Pentru că aduc profit! Astfel, potrivit fostului ministru al Agriculturii, Valeriu Tabără, alimentele de bază ar putea fi cu până la 60% mai ieftine dacă plantele modificate genetic s-ar putea cultiva cu acceptul Uniunii Europene, iar fără biotehnologie nu va putea fi evitată scumpirea alimentelor, la nivel global.
„E vorba de oferirea unor cantităţi sporite de alimente. (…) La realizarea producţiilor cu aceste biotehnologii, preţurile sunt mai mici cu până la 60%”, a explicat Tabără într-un interviu acordat Realitatea TV. De altfel, Valeriu Tabără nu a făcut niciun secret din colaborarea sa cu americanii de la Monsanto, pionierii tehnologiilor de modificare genetică.
Evident, marii fermieri sunt primii adepţi ai OMG, pentru că ele presupun costuri mult mai mici decât ale plantelor crescute natural, producţiile sunt mai mari şi cantitatea de îngrăşăminte este mai mică.
Reflectând acest entuziasm de dată recentă, suprafaţa cultivată cu plante modificate genetic a crescut în 2010 cu 10 % la nivel mondial şi se estimează că 40 de ţări le vor cultiva până în 2015, pe o suprafaţă totală de 200 de milioane de hectare.
În prezent, 10 state au deja peste un milion de hectare de culturi modificate genetic, cea mai puternică prezenţă în acest top fiind SUA cu aproximativ 70 de milioane de hectare la nivelul anului 2011. De asemenea, americanii sunt şi cei mai fervenţi militanţi pentru plantele modificate genetic, fiind binecunoscută controversa pe această tema dintre Washington şi Uniunea Europeană, care a fost multă vreme reticentă şi de-abia acum se „deschide” către o aplicare pe scară largă a OMG. Astfel, sub impactul crizei şi în încercarea de a revitaliza economia europeană, autorităţile de la Bruxelles negociază un nou acord comercial cu SUA care, printre altele ar relaxa şi restricţiile privind OMG, oferindu-le fermierilor americani noi pieţe de desfacere.
Mai demult, în toiul scandalului Wikileaks, documente făcute publice cu această ocazie dezvăluiau în 2011 că Statele Unite au facut presiuni mari la Bruxelles pentru a permite intrarea OMG pe pieţele europene, unii ambasadori propunând chiar ca statele ce se opun să fie pedepsite.
„Inventăm viaţă, fără să ştim ce este ea de fapt”
Dar de unde oare vine această opoziţie la organismele modificate genetic? Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să facem o scurtă incursiune în istoria agriculturii. Anumite forme de manipulare genetică se practică de milenii, de când ţăranii au produs şi selectat noi varietăţi de plante, însă respectând pământul şi legile naturii.
Hibridarea şi altoirea speciilor de plante cultivate, practicate „de când lumea” nu reprezintă nimic altceva decât o formă ecologică de manipulare genetică, însă prietenoasă cu mediul, cu plantele respective şi – în ultimă instanţă, cu organismul uman.
Problemele serioase au apărut în ultimele decenii, când laboratoarele au intervenit agresiv în bagajul genetic al plantelor agricole, provocând modificări cu efecte în cel mai bun caz necunoscute asupra consumatorilor, iar în cel mai rău caz absolut nocive.
Astfel, potrivit expertului nutriţionist Gheorghe Mencinicopschi, „inventăm viaţă, fără să ştim ce este ea de fapt”. „Un OMG este o nouă entitate vie, creată de om, o fiinţă care nu a existat în contextul natural al fiinţelor vii din biosfera pământului.” Noi fiind, ele nu au trecut testul timpului, iar efectele lor asupra organismului sunt încă puţin cunoscute.
Recent, au apărut studii care acuză anumite specii de plante modificate genetic că produc boli grave la om.
În 2011, asociaţia Agent Green, un ONG pentru protecţia mediului, a cerut interzicerea importului şi cultivării porumbului modificat genetic MON810, în urma unui studiu realizat de Universităţile din Rouen şi Caen care arătă că această specie – cultivată şi în România – prezintă semne de toxicitate pentru rinichi şi ficat, precum şi efecte nocive asupra inimii, glandelor suprarenale şi splinei pe animalele testate.
Un al doilea motiv îl reprezintă efectele imprevizibile asupra mediului pe care le poate avea o specie nouă. Astfel, potrivit Eco Ruralis, multe insecte care se hrănesc în mod natural cu dăunătorii plantelor de cultură pot muri atunci când consumă dăunători de pe plante modificate genetic.
Iar un al treilea motiv – mai puţin cunoscut – este de natură legală, deoarece firmele producătoare de OMG, cum sunt Monsanto, Dupont sau BASF, au impus drepturi de autor asupra seminţelor modificate genetic. Astfel au apărut deja situaţii în care aceste companii au acţionat în judecată fermieri ale căror culturi tradiţionale fuseseră „infestate” de seminţe „cu copyright” purtate de vânt. Mai mult chiar, odată ce recurg la seminţe modificate genetic, fermierii îşi pierd dreptul de a refolosi la culturile următoare seminţele obţinute din prima recoltă, şi vor trebui să cumpere seminţele în fiecare an de la companiile producătoare.
sursa: financiarul.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu